Avem timp

Avem timp pentru toate. 

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 

avem timp sa citim si sa scriem, 

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, 

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. 

Avem timp pentru ambitii si boli, 

sa invinovatim destinul si amanuntele, 

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, 

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, 

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, 

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, 

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. 

Avem timp pentru toate. 

Nu e timp doar pentru putina tandrete. 

Cand sa facem si asta - murim. 

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! 

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. 

Restul ... depinde de ceilalti. 

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie 

Altora s-ar putea sa nu le pase. 

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere 

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi 

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata 

Ci PE CINE ai. 

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute 

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. 

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca 

Ci cu ceea ce poti tu sa faci 

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor 

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva 

Am invatat ca oricum ai taia 

Orice lucru are doua fete 

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde 

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi 

Am invatat ca poti continua inca mult timp

 
Dupa ce ai spus ca nu mai poti 

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie 

Indiferent de consecinte 

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc 

Dar nu stiu s-o arate 

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat 

Dar nu am dreptul sa fiu si rau 

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta 

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata 

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu 

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. 

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten 

Oricum te va rani din cand in cand 

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii 

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti 

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. 

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta 

personalitatea 

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii 

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc 

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. 

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc 

Si nu faptele sale 

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru 

Si pot vedea ceva total diferit 

Am invatat ca indiferent de consecinte 

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata 

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore 

De catre oameni care nici nu te cunosc. 

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat 

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. 

Am invatat ca scrisul 

Ca si vorbitul 

Poate linisti durerile sufletesti 

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult 

Iti sunt luati prea repede ... 

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama 

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. 

Am invatat sa iubesc 

Ca sa pot sa fiu iubit.

Visez...deci traiesc

Astazi este inca un moment in care imi doresc sa ma asez cu laptopul in brate si sa  tastez ce imi vine in minte. Cred ca asta este modul in care ma exprim cel mai bine, desi nu ma pot plange ca sunt antisociala. Pe fundal ascult la nesfarsit piesa preferata si imi las gandurile sa zboare...departe de o realitate cenusie intr-un loc unde nu imi doresc ca totul sa fie roz, ci doar imi doresc sa fie asa cum vreau eu. Nu visez la o lume perfecta in care totul este perfect si oamenii sunt draguti, pentru ca sunt sigura ca atat de multa perfectiune m-ar plictisi. Si nu mi s-ar uri cu binele pentru ca nu este genul meu, doar ca nu cred ca exista asa ceva. Orice hop sau imperfectiune a vietii o face mai dulce si mai atragatoare. Fiecare piedica face victoria mai delicioasa.

Visez....departe de aici. Nu pot fii egoista si sa nu recunosc ca o parte din vis este implinit. S-a transformat in realitate, dar parca vrea mai mult si mai mult. Imi doresc sa fac ce vreau, fara sa imi pese ca trece timpul pe langa noi, sa ma bucur de libertate fara bariere si fara deadlinuri. Imi doresc ca fiecare clipa sa faca cat alte o mie si sa imi las libera imaginatia.

Timpul poate fi cel mai bun prieten, dar si cel mai mare dsman pentru ca trece nemilos si nu lasa momente de ragaz. Nu ramai decat cu amintirea unui moment, a unei persoane, cu un sentiment ...cu dulcele gust al trecutului. Visez la un viitor in care toata lumea sa fie multumita, sa ne bucuram de fiecare secunda si sa ne dam seama care sunt adevaratele valori care conteaza.

Bucurati-va de fiecare clipa si lasati visele sa zboare :) Dati viata oricarui ideal pentru ca fara aripi si un mic impuls nimic nu poate deveni realitate.

Pe curand ♥

Claudia 

Love and mariage ♥

4 septembrie 2010...Deja au trecut doi ani si nu imi vine sa cred. Parca ieri eram amandoi emotionati si am decis sa pornim impreuna pe acelasi drum. Acum doi ani am devenit o familie. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.

In momentul in care decizi sa faci acest pas toata lumea te intreaba daca s-a schimbat ceva. Si daca stau sa ma gandesc acum dupa doi ani...Am aceeasi parere : am ramas aceeasi 'nebuni indragostiti', carora le place sa isi petreaca fiecare secunda libera impreuna, care se bucura de lucruri simple si care isi doresc mereu sa realizeze imposibilul impreuna. Casatoria ne-a unit mai mult si pe zi ce trece observ ca acest sentiment se intensifica si cxel putin in ultimul an pot spune ca am avut sprijinul sotului meu la fiecare pas, fara sa se indoiasca o clipa ca nebuniile mele vor avea sau nu un rezultat :)

Dragul meu,  ce imi doresc pentru urmatorii ani? Sa ramanem la fel indiferent de ce ne va rezerva viata, sa fim sanatosi si...sa vedem ce ne va rezerva viitorul apropiat ♥ 

I ♥ U , baby :)

Poveşti de iubire din istorie ♥

Cele mai frumoase poveşti de iubire îşi au existenţa în vremuri apuse ale istoriei, vremuri în care căsătoriile reprezentau alianţe politice, iar sacrificiile în numele iubirii...

Cleopatra şi Marc Antoniu

Povestea de dragoste dintre Cleopatra şi Marc Antoniu este una dintre cele mai controversate poveşti. Aflată la tronul Egiptului, Cleopatra vrea să şi-l facă pe generalul roman Marc Antoniu aliat, aşa cum îi fusese înainte Cezar. Rămâne legendară întâlnirea de la Tarsus din anul 41 î. Hr. dintre Cleopatra şi Marc Antoniu, în care regina Egiptului reuşeşte să îl seducă pe general.

Legătura lor este umbrită de multe piedici. Marc Antoniu fusese unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Iulius Cezar, cel cu care Cleopatra avusese o legătură amoroasă din care a rezultat un fiu, pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar").  

O altă piedică este căsătoria lui Marc Antoniu cu sora lui Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, cu care Antoniu se află în alianţă la conducerea Romei, după asasinarea lui Cezar.

În ciuda acestor impedimente, Antoniu se dedică poveştii de iubire cu Cleopatra, timp în care Octavian îşi consolidează poziţia de lider al Romei. Cel din urmă porneşte un război împotriva celor doi amorezi. Se zvonea inclusiv că Antoniu s-ar fi căsătorit cu Cleopatra, lucru interzis de legea romană, potrivit căreia romanii nu au voie să  se căsătorească cu străini.

În anul 31 î Hr Octavian câştigă bătălia de la Actium împotriva lui Antoniu. După această bătălie, Cleopatra se refugiază într-un mausoleum, timp în care Marc Antoniu este informat că regina a murit. La aflarea veştii se înjunghie cu sabia, dorindu-şi aceeaşi soartă. Înainte de a muri, află însă de la un mesager că regina este de fapt în viaţă. Cu ultimele puteri, el ajunge la locul de refugiu al Cleopatrei şi îşi dă ultima suflare în braţele ei.

La scurt timp, Cleopatra îşi curmă viaţa şi este înmormântată alături de Marc Antoniu, după cum specifică că doreşte într-un testament. Legenda spune că a ales o manieră de a muri demnă de o regină, fiind otrăvită de muşcătura unui şarpe.

Iacob şi Rachel

Iacob este fiul lui Isaac şi al doilea născut al familiei, după fratele său geamăn, Esau. Ajutat de mamă, încearcă să obţină drepturile ce-i surveneau fratelui său ca prim născut, dar este descoperit, aşa că fuge din sânul familiei, pentru a evita furia lui Esau. Ajunge la unchiul său, Laban, unde se îndrăgosteşte de Rachel, una dintre fiicele acestuia. Iacob îi cere lui Laban mâna fetei, dar tatăl, şiret, îi spune că mai întâi trebuie să muncească 7 ani pentru el. 

La încheierea celor 7 ani, Iacob se căsătoreşte cu fiica lui Laban, dar nu cu Rachel, ci cu Leah, sora mai mare, lucru pe care îl descoperă abia în noaptea nunţii, după ce îi dă la o parte vălul ce-i acoperea faţa. Furios, Iacob îi cere explicaţii lui Laban, care îi spune că i-o oferă şi pe Rachel drept soţie (poligamia era permisă), dacă mai munceşte pentru el încă 7 ani.

Iubirea pentru Rachel este atât de puternică încât Iacob acceptă învoiala şi reuşeşte într-un final să se căsătorească cu aleasa inimii lui.

Andrew Jackson şi Rachel Robards

Andrew Jackson a fost al şaptelea preşedinte al Americii. Un bărbat robust, cu un aspect dur, el o ia de soţie pe Rachel Robarts, o femeie cu o prezenţă foarte delicată. Cei doi îşi sunt extrem de devotaţi, dar frumoasa lor poveste de iubire este zdruncinată atunci când se află că Rachel mai este încă măritată cu cel pe care îl considera primul şi fostul ei soţ. Astfel, Rachel este nevoită să divorţeze de fostul soţ, pentru a se căsători din nou cu Jackson, în anul 1794.

Numai că în acele vremuri divorţul era aspru criticat, aşa că multe remarci răutăcioase îi sunt adresate lui Rachel. Este acuzată de moravuri uşoare, când, de fapt, Rachel era o femeie crescută în spirit religios şi cu bun simţ.

Jackson nu se lasă influenţat de prejudecăţile vremurilor respective şi rămâne devotat soţiei lui. A purtat 13 dueluri pentru a-i apără onoarea! Într-unul dintre ele este împuşcat în coaste de către oponentul său, pentru că Jackson îi lasă lui lovitura de început. Îl nimereşte în coaste, foarte aproape de inimă, dar Jackson reuşeşte să-i dea lovitura fatală în timp ce oponentul său îşi încarcă arma pentru o nouă lovitură. Andrew Jackson a fost de atâtea ori rănit în duelurile avute, încât şi-a trăit restul vieţii cu dureri considerabile, totul pentru a apăra onoarea soţiei sale.

În ciuda controverselor, candidează la preşedinţie, dar Rachel moare cu două luni înainte ca acesta să fie denumit în funcţie. Jackson îi consideră responsabili pentru pierderea suferită pe duşmanii lor politici. El nu s-a recăsătorit şi şi-a trăit restul vieţii onorând memoria soţiei sale.

Napoleon Bonaparte şi Josephine de Beauharnais

O poveste de dragoste pasională şi cu un sfârşit tragic este cea dintre Napoleon Bonaparte şi Josephine de Beauharnais. Cei doi se îndrăgostesc pe vremea în care Napoleon era un soldat al armatei franceze, iar Josephine o văduvă în vârstă de 32 de ani, mamă a doi copii. Cei doi s-au căsătorit în 1796, iar la scurt timp după, Napoleon pleacă în mai multe expediţii militare. Rămasă singură, Josephine are mai multe aventuri pe care soţul ei i le iartă, după îndelungi rugăminţi. 

Totuşi, Napoleon divorţează de Josephine, care nu reuşeşte să-i ofere soţului ei un moştenitor. În 1809 el se căsătoreşte cu o tânără de 18 ani care îi dăruieşte fiul pe care şi-l dorea atât de mult.  Dar fără Josephine cariera lui militară se află în declin, find exilat pe insula Elba cinci ani mai tarziu. În 1815 Napoleon evadează şi află că Josephine a murit. Îl caută pe doctorul care a avut-o în grijă pentru a afla cauza morţii, iar acesta îi spune că Josephine şi-a dat duhul din cauza suferinţei în dragoste. 

Charles Augustus Lindbergh, Jr. şi Anne Spencer Morrow

Charles Lindbergh este un aviator american care a devenit faimos în anul 1927, atunci când a făcut primul zbor fără oprire deasupra Oceanului Atlantic. Într-o excursie în America Latină o întâlneşte pe Anne, o tânără timidă, fiică a ambasadorului S.U.A. la Mexic. Doi ani mai târziu, cei doi se căsătoresc şi se bucură de atenţia presei internaţionale, devenind unul dintre primele cupluri vedetă ale Americii.

Anne împărtăşeşte pasiunea soţului ei pentru aviaţie, astfel că devine prima femeie licenţiată în pilotaj de planor din ţara ei. Charles şi Anne au avut o căsnicie cel puţin inedită, desfăşurată printre nori în cea mai mare parte a timpului, cei doi făcând echipă în descoperirea de posibile rute de zbor pentru liniile aeriene. Au reuşit să stabilească un record al timpului de zbor pe ruta Los Angeles - New York în anul 1930, pe vremea în care Anne era însărcinată în şapte luni.

Elena Magda Lupescu şi regele Carol al II-lea

În anul 1922 Elena Lupescu devine amanta prinţului Carol, primul băiat născut al regelui Ferdinand, deci urmaşul său la tron. Prinţul Carol refuză însă în repetate rânduri să ia locul tatălui său, fiind acaparat mai degrabă de poveşti sale amoroase. De exemplu, atunci când o cunoaşte pe Elena Lupescu, prinţul Carol este deja căsătorit cu o altă Elena, fiica regelui Constantin, cu care are un fiu, pe Mihai, născut în 1921 (viitorul monarh al României). 

În 1923 prinţul Carol fuge din România împreună cu Elena Lupescu, iar doi ani mai târziu, la 30 decembrie 1925, prinţul renunţă a treia oară la tron, pentru a trăi cu Elena la Paris. Abia în anul 1928 divorţează de prinţesa Elena.

Doi ani mai târziu prinţul Carol este încoronat ca Regele Carol al II-lea al României. După o perioadă de zece ani de controverse, în 1940, este silit să abdice şi este izgonit definitiv din ţară. Elena Lupescu acceptă şi ea exilul, urmând ca în anul 1947 să devină soţia lui Carol. După îndelungi aşteptări, în care Elena Lupescu joacă rolul de amantă, ea are parte de o nuntă ca în poveşti, cununia civilă având loc la Rio de Janeiro, iar cea religioasă la Paris. Cuplul se stabileşte mai apoi în Portugalia.

Sursa :Unica