Urmeazã-mã cu paşi surzi de balet

Urmeazã-mã cu paşi surzi de balet

Am sã te port în universul meu cu stele,

Cu gândurile-n formã de-alfabet,

O lume fãrã porţi închise şi zãbrele

Aici am învãţat şi eu sã zbor,

Când m-am decis sã uit de lumea voastrã

În care florile zãceau în glastrã,

Unde voi sunteţi oi fãrã pãstor.

Trântite uşi mi-au fost în faţã, şi pãgâni
Cu râs satanic şi ticãloşire
M-au alungat, când eu cerşeam iubire,
Cãci nu am vrut sã fiu în haita lor de câini.

Dar hohote de plâns mi-am stins în amuţire
Când dinspre cer o mânã mi s-a-ntins…
Aici în tainã rãnile mi-am lins,
Când am scãpat de omeneasca-nvinuire.

Şi i-am lãsat sã moarã-ncet, încet,
În lumea-n care se tot cred stãpâni... –
Când plângi, priveşte spre întinse mâini,
Urmeazã-mã cu paşi surzi de balet