Poveste despre povestile unei fete

A fost odata, intr-un univers paralel..o fetita. O fetita ca toate fetitele din universul nostru carora le plac povestile. Acestei fetite ii placea in mod special povestea "Frumoasa si bestia". Pe masura ce crestea si gusturile fetitei, se rafinau. Dar poate ca nu se schimbau chiar atat de mult.

Fetei din universul paralel ii placeau acum poeziile..in mod special "Luceafarul", scris de un poet faimos din tara paralela. Era mandra ca reusise chiar sa memoreze toate cele aproape 100 de strofe ale poeziei (ele insele destul de usoare totusi, rimate, versuri scurte..). Era usor..ii placea povestea, firul epic al poeziei. Si totusi, ceva nu i se parea in regula. Avea o senzatie difuza..ca si cum ceva era gresit. Era o senzatie pe care o mai traise si pe vremea cand citea "Frumoasa si Bestia".

Acum, mai mare fiind, senzatia se transforma in intrebari: Cum adica, de ce sa se transforme bestia in print? Cum adica, e atat de usor, devii iubit si gata te transformi in ceva frumos si toate pacatele iti sunt iertate? (asta sigur nu se intampla in familia ei din universul paralel). Cum poate eroina poeziei sa fie atat de lasa, sa refuze un luceafar, sa nu fie ea in stare sa iubeasca pana la capat? Ce daca e prea rece, sau prea fierbinte luceafarul? Frumoasa cum a putut sa iubeasca bestia? (Frumoasa doar a si dansat cu Bestia..eroina poeziei doar se uita la luceafar mai de aproape si gata..se panica si-l gonea).

Pe masura ce se gandea..timpul trecea, fetita crestea..si pe undeva ajunsese la concluzia ca ea ar fi o scriitoare mai buna. Ca ea ar putea sa faca o poveste in care Frumoasa sa iubeasca o Beste cand Calda, cand Rece, pana la capat..si bestia ramane bestie, frumoasa ramane frumoasa si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti. O concluzie e mult spus, era doar un gand hazliu, gandit asa in gluma intr-o plimbare.

Fetiata paralela crestea intr-un an cat alte fetite in 10..devenise o ditamai adolescenta rebela..o tanara domnisoara. Care isi dorea sa se cunoasca pe sine..sa se accepte..isi dorea sa fie unica, sa fie speciala...sa fie iubita si sa iubeasca in mod special. Se angaja in diferite relatii, cauta tineri pretendenti la inima ei..

Si in tot acest timp, isi mai spunea din cand in cand, mai in gluma mai in serios, cu o voce soptita, abia auzita chiar de ea insasi: "Oricine poate sa iubeasca un print..dar trebuie sa fie speciala acea printesa capabila sa iubeasca o bestie cand Calda, cand Rece..pana la capat".

Tanara domnisoara paralela crestea si ea intr-un an cat alte adolescente rebele in 10..si devenise deja o femeie in toata firea.

Femeia paralela se uita in oglinda..si vedea o Frumoasa care iubise multe bestii..multi baieti rai..care erau ba prea calzi, ba prea reci. O frumoasa care nu fusese in stare insa sa iubeasca pana la capt.

"Pana la capat?" se intreba femeia paralela."Pai daca asta inseamna sa fiu speciala, sa fiu eu..sa iubesc pana la capat..poate ar fi cazul sa ascult mai cu atentie povestile copilariei mele. Eu nu sunt scriitoare, asa ca probabil cei care au scris povestile copilariei mele stiu mai bine decat mine cum sta treaba".

Si gandind aceste lucruri intr-un timp record, femeia paralela pe care o chema Catalina-paralela se hotarai sa lase Bestiile care raman Bestii in palatele lor posomorate si deprimante, sa lase Luceferii mandrii, stralucitori si intangibili sa ramana acolo sus pe cer, si porni in cautarea unui Catalin-Paralel. Care se dovedi a fi destul de aproape cat sa incinga un dans cu el.

Si am incalecat pe-o shea si v-am spus povestea paralela...ashea.