Inocenta copilariei

A fost o data ca niciodata o fetita cu parul balai, care privea cu ochii mirati tot ce o inconjura si se bucura de orice lucru simplu. Ochii mari, albastri, zambet cristalin de copil nevinovat care privea spre o lume plina de mister.

Cate sau cati dintre noi nu erau impresionati in copilarie de lucruri simple, care noua ni se pareau WOW ? Cat de simpla parea viata la acea varsta puerila a copilariei ? Lumea parea perfecta in acel moment, atat timp cat eram sub protectia familiei. Doream sa creste cat mai repede pentru a putea face si noi lucruri pe care numai oamenii mari aveau dreptul sa le faca . La fetite inceputul a fost undeva in momentul in care incepi sa probezi pantofii mamei, sa umbli prin trusele ei de machiaj.

Dincolo de aparenta realitate exista o lume a sentimentelor si trairilor intense de unde ne extragem esenta continuitatii pentru a putea supravietui obstacolelor vietii.

Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si candoare.In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul.

Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.Toate gandurile marete,toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.Sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intr-adevar traita.Copii detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.

Mi-e dor de acele clipe de seninatate, cand nu aveam inca contact cu diversele rautati ale lumii, cand lumea mea era acaparata de diverse jocuri, papusi, povesti cu zane si printi. Mi-e dor sa fiu copil…Sa ma pot bucura de simplitatea oricarui lucru, sa nu trebuieasca sa analizez la nesfarsit diverse scenarii.

Ce parfum are copilaria voastra? Parfumul copilariei mele e unul de ghiocei. Imi amintesc ca bunicii mei aveau o gradinita langa casa, unde primavara rasareau acesti vestitori ai primaverii si umpleau toata atmosfera cu mirosul lor gingas. Primavara totul revine la viata, natura incepe sa inmugureasca si de fiecare data, ca si acum, sunt uimita de miracolele care se petrec in natura de-a lungul timpului.

Ce gust are copilaria voastra? Copilaria mea are gustul cireselor. In copilarie am locuit undeva la tara, unde bunicii mei aveau o livada in toata regula, printre care si ciresi. Pentru mine vara este echivalentul cireselor. Desi sunt mare fan fructe, pot spune ca ciresele se incadreaza in topul preferintelor.

A ce suna copilaria voastra? Ce sunet imi aminteste cel mai mult de copilarie ? Vocea bunicului meu este cea care mi-a marcat copilarie. Povesti, bancuri,poezioare…de toate imi amintesc cu drag in fiecare clipa. Cred ca el este cel care mi-a insuflat ideea conform careia nimic nu este imposibil si dupa care ma ghidez mereu in viata.

Ce melancolica am devenit…Mi-e dor de tine, copilarie !