O noua zi, acelasi prieten :)

Salutare tuturor

Incepand de azi ma puteti urmari pe urmatorul blog :

http://claudiagidea.blogspot.ro/

Va astept cu drag si va multumesc pentru intelegere!

Claudia 

Festivalul Carnatilor

BEKESCSABA. Iti ploua in gura, nu alta! Tarabe intinse care gem de carnati proaspeti, gustosi si grozav mirositori isi asteapta oaspetii la Bekescsaba, in Ungaria, la doar 140 de kilometri de Timisoara. 

Carnati de casa preparati dupa fel de fel de retete, mai piperati sau cu mai multa paprika ori “imbogatiti” cu usturoi, dupa toate gusturile cu putinta, in marea lor majoritate proaspat preparati, ii asteapta pe vizitatori peste o saptamana.

Carnatii vor fi vanduti de comercianti in fel de fel de variante: fie proaspeti, fie afumati sau direct din cazane, dupa ce au fost bine prajiti. Aromele nebanuite vor fi, asadar,  ingredientul principal al festivalului.

In perioada 19-21 octombrie la Bekescsaba a avut loc o noua editie a Festivalului de carnati Csaba, evenimentul urmand sa se desfasoare in Sala Sporturilor si in imprejurimi.

Printre actiunile programate se numara o sumedenie de demonstratii si prezentari legate de taiatul porcului, concursuri de preparare a carnatilor si mai ales concerte.

In cadrul festivalului vor mai avea loc programe pentru copii si tombole. Pe “teritoriul” festivalului se mai desfasoara Expozitia si targul de produse alimentare si turism. Locurile pentru diferitele evenimente nu sunt rezervate, se ocupa in ordinea sosirii. Carnatii de Csaba se prepara din anul 1890, dar au devenit faimosi abia dupa 1990.

Pentru gurmanzi, dar si pentru cei care iubesc dulciurile merita sa mergeti. Atmosfera placuta, mancaruri alese :)

 Pentru prima data am participat la acest festival si a fost gustos de placut :)

Bedouin Soundclash feat. Coeur De Pirate - Brutal Hearts

Over and over again...listen to your heart ♥

Oameni...si oameni

Am avut o saptamana destul de grea...mai mult decat atat inca o data mi s-a demonstrat ca pe aceasta planeta sunt atatea specimene incat nimeni nu le mai stie numarul. Desi am ajuns sa scriu atat de rar pe blog, imi pare rau ca trebuie sa revin cu un articol atat de demn pentru zilele noastre.

De ce oamenii sunt rai unii cu altii? De ce nu ne vedem fiecare de treaba lui? De ce ne bucuram cand unuia dintre semenii nostrii nu ii merge tocmai ok? De ce resusim sa inselam asteptarile celor din jur tocmai exact atunci cand nu este momentul? De ce nu putem fii fericiti fiecare cu conditia lui si cu ce i-a dat Dumnezeu? De ce ne comparam mereu cu ceilalti si ni se pare mai atractiv ce are vecinul? De ce...? De ce...? Si iarasi...De ce?

Atatea intrebari si raspunsul oare unde este? Pentru ce sunt utile atatea intrebari? Chiar nu exista motive simple sa zambim si sa fim fericiti? Nu mai putem visa fara sa ne gandim ca trebuie sa fim cu picioarele pe pamant?

Oare care este raspunsul acelor intrebari cu 'De ce?'. Poate ca suntem oameni si sunt toti la fel si totusi atat de diferiti? Am ajuns sa spun ca nu ii mai inteleg pe unii dintre noi. Vi s-a intamplat vreodata sa va intrebati "Oare ce este in capul unora pentru a fac asta?...".

Hmmm....cam greu degasit un raspuns zic eu...probabil trebuie sa ii luam ca atare.? Nu imi sta in caracter sa judec oamenii si sa le pun etichete. M-am convins de multa vreme ca aparentele inseala si prima impresie este doar o himera de cele mai multe. Doar pentru ca tu te crezi cel mai cel nu inseamna ca ceilalti sunt oameni de nimic, care candva poate vor indrazni sa iti zica ceva.

Depinde doar de noi cat suntem de fericiti. Este foarte simplu sa fii fericit daca stii foarte clar care sunt adevaratele valori pentru tine, dar este atat de greu sa fii simplu si sa nu te rezumi si sa te compari mereu cu ceilalti. Cred ca cel mai simplu mod de a ne bucura de ceea ce avem si sa pretuim cat se poate este sa renuntam la ideea de concurenta, de comparatie si sa analizam mereu capra vecinului.

Acesta este motivul pentru care multi sunt plini de frustrari si nu se pot bucura de ce au si mereu incearca sa puna bete in roate celorlalti. Tot de aceea unii dintre noi prefera sa paraseasca mediul in care se afla si aleg alta cale , care spera sa le aduca fericirea chiar daca asta inseamna sa ii raneasca pe cei din jur.

In concluzie...solutia este tot in noi. Acolo , atat de aproape este raspunsul. Cine stie ce este cel ami bine pentru el sau macar banuieste ? Sunt momente in viata, in care oricat de sigur ai fii pe tine, te indoiesti de ceva. Si toate astea de ce? Pentru ca suntem oameni...unii mai sensibili, altii mai putin sensibili...si uite asa viata merge inainte...si noi incercam sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata :)

Sa incheiem totusi intr-o nota optimista! Viata-i frumoasa - vorba cantecului. Bucurati-va de fiecare clipa...Chiar merita ! ♥

♥ Fashion Fridays ♥

Timisoara a fost aseara unul dintre cele mai fashion orase si stiti de ce? Pentru ca in cadrul clubului No Name      s-a organizat evenimentul Fashion Fridays. Pentru ultima zi de vara, Fashion Fridays si club No Name au adus in fata publicului timisorean opt colectii vestimentare care apartin atat designerilor locali, cat si celor invitati din Craiova si Cluj Napoca. Indiferent de stil sigur gasea fiecare dintre voi ceva care sa ii placa : de la rochii nude, foarte romantice,  pana la rochii in nuante vibrante si pline de energie, modele cu croiala simplista pana la rochii extravagante si inedite. In aceasta ultima zi de vara, totul a fost permis si creativitatea a fost la ea acasa la Timisoara prin intermediul tinerilor designeri.

Cu aceasta ocazie am participat si eu alaturi  Nifty by Josephine , care este un brand romanesc, format dintr-o echipa tanara, care se adreseaza tuturor fetelor indraznete, energice si mereu in centrul atentiei. 

Creatiile Demoazelei au completat perfect rochiile pline de feminintate ale designerului Josephine. Colectia Nifty by Josephine a fost foarte variata, prezentand  in fata publicului timisorean tinute vaporoase pentru cele mai romantice dintre noi, dar totodata si tinute indraznete. Hainele  pe care le creeza considera ca sunt  atat usor de purtat  si de accesorizat. Se adreseaza fetelor care au curajul sa-si puncteze atu-urile. 

O saptamana usoara sa aveti ♥

Poveşti de iubire din istorie ♥

Cele mai frumoase poveşti de iubire îşi au existenţa în vremuri apuse ale istoriei, vremuri în care căsătoriile reprezentau alianţe politice, iar sacrificiile în numele iubirii...

Cleopatra şi Marc Antoniu

Povestea de dragoste dintre Cleopatra şi Marc Antoniu este una dintre cele mai controversate poveşti. Aflată la tronul Egiptului, Cleopatra vrea să şi-l facă pe generalul roman Marc Antoniu aliat, aşa cum îi fusese înainte Cezar. Rămâne legendară întâlnirea de la Tarsus din anul 41 î. Hr. dintre Cleopatra şi Marc Antoniu, în care regina Egiptului reuşeşte să îl seducă pe general.

Legătura lor este umbrită de multe piedici. Marc Antoniu fusese unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Iulius Cezar, cel cu care Cleopatra avusese o legătură amoroasă din care a rezultat un fiu, pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar").  

O altă piedică este căsătoria lui Marc Antoniu cu sora lui Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, cu care Antoniu se află în alianţă la conducerea Romei, după asasinarea lui Cezar.

În ciuda acestor impedimente, Antoniu se dedică poveştii de iubire cu Cleopatra, timp în care Octavian îşi consolidează poziţia de lider al Romei. Cel din urmă porneşte un război împotriva celor doi amorezi. Se zvonea inclusiv că Antoniu s-ar fi căsătorit cu Cleopatra, lucru interzis de legea romană, potrivit căreia romanii nu au voie să  se căsătorească cu străini.

În anul 31 î Hr Octavian câştigă bătălia de la Actium împotriva lui Antoniu. După această bătălie, Cleopatra se refugiază într-un mausoleum, timp în care Marc Antoniu este informat că regina a murit. La aflarea veştii se înjunghie cu sabia, dorindu-şi aceeaşi soartă. Înainte de a muri, află însă de la un mesager că regina este de fapt în viaţă. Cu ultimele puteri, el ajunge la locul de refugiu al Cleopatrei şi îşi dă ultima suflare în braţele ei.

La scurt timp, Cleopatra îşi curmă viaţa şi este înmormântată alături de Marc Antoniu, după cum specifică că doreşte într-un testament. Legenda spune că a ales o manieră de a muri demnă de o regină, fiind otrăvită de muşcătura unui şarpe.

Iacob şi Rachel

Iacob este fiul lui Isaac şi al doilea născut al familiei, după fratele său geamăn, Esau. Ajutat de mamă, încearcă să obţină drepturile ce-i surveneau fratelui său ca prim născut, dar este descoperit, aşa că fuge din sânul familiei, pentru a evita furia lui Esau. Ajunge la unchiul său, Laban, unde se îndrăgosteşte de Rachel, una dintre fiicele acestuia. Iacob îi cere lui Laban mâna fetei, dar tatăl, şiret, îi spune că mai întâi trebuie să muncească 7 ani pentru el. 

La încheierea celor 7 ani, Iacob se căsătoreşte cu fiica lui Laban, dar nu cu Rachel, ci cu Leah, sora mai mare, lucru pe care îl descoperă abia în noaptea nunţii, după ce îi dă la o parte vălul ce-i acoperea faţa. Furios, Iacob îi cere explicaţii lui Laban, care îi spune că i-o oferă şi pe Rachel drept soţie (poligamia era permisă), dacă mai munceşte pentru el încă 7 ani.

Iubirea pentru Rachel este atât de puternică încât Iacob acceptă învoiala şi reuşeşte într-un final să se căsătorească cu aleasa inimii lui.

Andrew Jackson şi Rachel Robards

Andrew Jackson a fost al şaptelea preşedinte al Americii. Un bărbat robust, cu un aspect dur, el o ia de soţie pe Rachel Robarts, o femeie cu o prezenţă foarte delicată. Cei doi îşi sunt extrem de devotaţi, dar frumoasa lor poveste de iubire este zdruncinată atunci când se află că Rachel mai este încă măritată cu cel pe care îl considera primul şi fostul ei soţ. Astfel, Rachel este nevoită să divorţeze de fostul soţ, pentru a se căsători din nou cu Jackson, în anul 1794.

Numai că în acele vremuri divorţul era aspru criticat, aşa că multe remarci răutăcioase îi sunt adresate lui Rachel. Este acuzată de moravuri uşoare, când, de fapt, Rachel era o femeie crescută în spirit religios şi cu bun simţ.

Jackson nu se lasă influenţat de prejudecăţile vremurilor respective şi rămâne devotat soţiei lui. A purtat 13 dueluri pentru a-i apără onoarea! Într-unul dintre ele este împuşcat în coaste de către oponentul său, pentru că Jackson îi lasă lui lovitura de început. Îl nimereşte în coaste, foarte aproape de inimă, dar Jackson reuşeşte să-i dea lovitura fatală în timp ce oponentul său îşi încarcă arma pentru o nouă lovitură. Andrew Jackson a fost de atâtea ori rănit în duelurile avute, încât şi-a trăit restul vieţii cu dureri considerabile, totul pentru a apăra onoarea soţiei sale.

În ciuda controverselor, candidează la preşedinţie, dar Rachel moare cu două luni înainte ca acesta să fie denumit în funcţie. Jackson îi consideră responsabili pentru pierderea suferită pe duşmanii lor politici. El nu s-a recăsătorit şi şi-a trăit restul vieţii onorând memoria soţiei sale.

Napoleon Bonaparte şi Josephine de Beauharnais

O poveste de dragoste pasională şi cu un sfârşit tragic este cea dintre Napoleon Bonaparte şi Josephine de Beauharnais. Cei doi se îndrăgostesc pe vremea în care Napoleon era un soldat al armatei franceze, iar Josephine o văduvă în vârstă de 32 de ani, mamă a doi copii. Cei doi s-au căsătorit în 1796, iar la scurt timp după, Napoleon pleacă în mai multe expediţii militare. Rămasă singură, Josephine are mai multe aventuri pe care soţul ei i le iartă, după îndelungi rugăminţi. 

Totuşi, Napoleon divorţează de Josephine, care nu reuşeşte să-i ofere soţului ei un moştenitor. În 1809 el se căsătoreşte cu o tânără de 18 ani care îi dăruieşte fiul pe care şi-l dorea atât de mult.  Dar fără Josephine cariera lui militară se află în declin, find exilat pe insula Elba cinci ani mai tarziu. În 1815 Napoleon evadează şi află că Josephine a murit. Îl caută pe doctorul care a avut-o în grijă pentru a afla cauza morţii, iar acesta îi spune că Josephine şi-a dat duhul din cauza suferinţei în dragoste. 

Charles Augustus Lindbergh, Jr. şi Anne Spencer Morrow

Charles Lindbergh este un aviator american care a devenit faimos în anul 1927, atunci când a făcut primul zbor fără oprire deasupra Oceanului Atlantic. Într-o excursie în America Latină o întâlneşte pe Anne, o tânără timidă, fiică a ambasadorului S.U.A. la Mexic. Doi ani mai târziu, cei doi se căsătoresc şi se bucură de atenţia presei internaţionale, devenind unul dintre primele cupluri vedetă ale Americii.

Anne împărtăşeşte pasiunea soţului ei pentru aviaţie, astfel că devine prima femeie licenţiată în pilotaj de planor din ţara ei. Charles şi Anne au avut o căsnicie cel puţin inedită, desfăşurată printre nori în cea mai mare parte a timpului, cei doi făcând echipă în descoperirea de posibile rute de zbor pentru liniile aeriene. Au reuşit să stabilească un record al timpului de zbor pe ruta Los Angeles - New York în anul 1930, pe vremea în care Anne era însărcinată în şapte luni.

Elena Magda Lupescu şi regele Carol al II-lea

În anul 1922 Elena Lupescu devine amanta prinţului Carol, primul băiat născut al regelui Ferdinand, deci urmaşul său la tron. Prinţul Carol refuză însă în repetate rânduri să ia locul tatălui său, fiind acaparat mai degrabă de poveşti sale amoroase. De exemplu, atunci când o cunoaşte pe Elena Lupescu, prinţul Carol este deja căsătorit cu o altă Elena, fiica regelui Constantin, cu care are un fiu, pe Mihai, născut în 1921 (viitorul monarh al României). 

În 1923 prinţul Carol fuge din România împreună cu Elena Lupescu, iar doi ani mai târziu, la 30 decembrie 1925, prinţul renunţă a treia oară la tron, pentru a trăi cu Elena la Paris. Abia în anul 1928 divorţează de prinţesa Elena.

Doi ani mai târziu prinţul Carol este încoronat ca Regele Carol al II-lea al României. După o perioadă de zece ani de controverse, în 1940, este silit să abdice şi este izgonit definitiv din ţară. Elena Lupescu acceptă şi ea exilul, urmând ca în anul 1947 să devină soţia lui Carol. După îndelungi aşteptări, în care Elena Lupescu joacă rolul de amantă, ea are parte de o nuntă ca în poveşti, cununia civilă având loc la Rio de Janeiro, iar cea religioasă la Paris. Cuplul se stabileşte mai apoi în Portugalia.

Sursa :Unica

Roumanie, un sourire venu de l'Est

Somebody That I Used To Know

Se spune ca exista situatii in care stai o viata intreaga langa un om si nu apuci sa il cunosti. In momentul in care am ascultat aceasta melodie acum mult timp ma gandeam ca exista persoane pe care le-am cunoscut si despre care credeam ca le cunosc, dar in final se pare ca m-am inselat. Firea umana este foarte complexa, in principiu pentru ca fiecare are  felul lui de a fii si cate capete atatea pareri. Algoritm de n luate cate k Sunt la fel si in acelasi timp atat de diferiti. Da ...ciudata alaturare de cuvinte, la fel cum este si firea umana. Misterioasa si plina mereu de noutati.

Sincer, prima impresie nu m-a afectat niciodata, dar pot spune ca imi pot da seama daca sunt sau nu compatibila cu o persoana inca de la inceput. Nu vreau sa par egoista sau salbatica...dar cred ca nu are sens sa pierzi vremea cu oameni cu care nu ai nimic in comun cand poti face atatea lucruri benefice pentru tine. Fiecare isi gaseste in jur persoane cu care sa socializeze, dar dragostea cu de-a sila nu se poate.

E absurd sa împarti oamenii in buni şi rai. Oamenii sunt fie fermecatori fie plictisitori. 

Oamenii sunt ca vinul, unii devin mai buni cu timpul, iar altii cad in extrema cealata. Hmmm....Nu poti lua in seama aceasta vorba, pentru ca mereu suntem influentati de ce este in jutul nostru. Sunt poate elemente pe care nu le cunoastem si ne grabim mereu sa etichetam pe cei din jur fara sa analizam situatia. Totul este subiectiv. Ne rezumam la  anumite etichete si in functie de asta oamenii sun buni sau rai. Aparentele sunt la mare cautare in ziua de azi. Si din pacate din ce in ce mai multi sunt vrajiti de aceste himere si poate sunt situatii in care oameni care afiseaza masca fericirii, sunt pe dinauntru nefericiti, dar refuza sa discute si sa puna pe tava aceasta problema.

Tocmai de asta zic ca sunt multe persoane pe care credeam ca le cunosc, dar se pare ca aveam doar alt mod de gandire si acum sunt doar niste vechi cunostiinte.

Viata te invata multe, dar cel mai important este sa ne abtinem sa mai etichetam pe cei din jur fara sa stim ceea ce este cu adevarat in culise. Incerc sa fiu asa cum sunt eu, fara sa impresionez pe nimeni, pentru ca nu acesta este scopul meu in aceasta viata si sa ma bucur de ceea ce am. Nu m-a interesat si nu ma va interesa viata nimanui. Daca pot sa ajut pe cineva, ajut fara sa cer nimic si apreciez in propriul meu stil chiar daca nu spun sau nu ma manifest. 

Fiti voi insiva fara comparatii la alte persoane pentru ca s-ar putea sa ajungeti la un moment dat sa nu va recunoasteti.

Bucurati-va de melodie si duminica placuta in continuare! Maine poate fii o noua provocare :)

Something nice

"Voievodul tiganilor" de J.Strauss

Ion Dacian-Arie din opereta "Voievodul tiganilor" de J.Strauss
   
 Vezi  mai multe  video    din   divertisment

Voievodul țiganilor (titlu original: Der Zigeunerbaron) este o operetă, a cărei muzică a fost compusă în anul 1885 de Johann Strauss (fiul), pe un libret scris de Ignatz Schnitzer, după un roman al scriitorului maghiar Jokái Mór.

Această operetă se remarcă printr-un exotism și o notă romantică, gustate de public și astăzi. Valoarea muzicii lui Johann Strauss (fiul), care cuprinde pagini nepieritoare, situează opereta "Voievodul țiganilor" între capodoperele genului. Dificultățile din partitură au făcut ca această lucrare să fie înscrisă în repertoriul teatrelor de operă.

Premiera a avut loc la Viena pe data de 24 octombrie 1885.

Acțiunea se petrece în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pe domeniile cândva înfloritoare ale exilatului Barinkay. Castelul, odinioară falnic, este acum o ruină; în schimb, vecinul Zsupan (crescător de porci) prosperă pe seama spolierii proprietății lui Barinkay.

Amnistia împărătească, dar mai ales edictul restitutio in integrum, îl aduc în prim-plan pe tânărul Sandor Barinkay (fiul celui exilat) care, împreună cu comisarul Carnero, vor face demersurile repunerii în posesie. Carnero este surprins, evident neplăcut, să-și găsească soția, Mirabella (dispărută în timpul războiului), slugărindu-l pe Zsupan, iar pe fiul său, Ottokar, virtual ginere al parvenitului negustor (ca pretendent la mâna năstrușnicei Arsena, fiica acestuia).

Primită, în general cu simpatie, vestea reîntoarcerii unicului supraviețuitor al familiei Barinkay îl va panica pe Zsupan, conștient că trebuie să dea socoteală pentru jaf. Instinctul de conservare îl incită la soluția compromisului, propunându-i lui Barinkay să se însoare cu fiica sa.

Ifosele de parvenită ale Arsenei îl dezgustă însă pe Barinkay, în schimb este fascinat de frumusețea țigăncii Saffi (fiica ghicitoarei Czipra) pe care o întâlnește noaptea în castelul părăginit. Se întorc țiganii de la târg; văzându-l pe fiul stăpânului, îl proclamă și aclamă ca voievod al lor.

Barinkay, petrecându-si noaptea între ruine, află de la bătrâna ghicitoare taina unui vis, potrivit căruia, în ziua nunții, va găsi o comoară ascunsă lânga zidul castelului. Se face ziuă și țiganii pornesc la muncă.

Grupul de boieri (instigați de Carnero, Mirabella și Zsupan) îl acuză pe Barinkay de imoralitate, prin faptul că trăiește cu o fată de țigan. Furia lor se amplifică atunci când află că Barinkay a găsit comoara căutată de ei zadarnic.

Izbucnește războiul. Contele Homonay, în fruntea husarilor, vine să recruteze ostași. Carnero îl reclamă pe Barinkay că, încălcând orice etichetă, s-a însurat cu o fată de țigan. Czipra dă publicității un document care atestă că Saffi este de origine nobilă, provocând stupoare generală. Barinkay, contrariat, se înrolează și pleacă la război.

Poporul întâmpină luptătorii întorși victorioși. Cei de pe urmă (în luptă) vor fi cei dintâi (la înapoiere). Astfel, primul sosit este Zsupan, încărcat de pradă, căci, și în condiții de război, unii știu să profite. Adevărații eroi sunt însă Barinkay, Ottokar și ceilalți luptători.

Barinkay refuză onorurile oferite de împărăteasă, rămânând lângă iubita sa și între țiganii care l-au ales voievod.

sursa : Wikipedia

Cat de departe...♥

In vizita la ZOO :)

Caldura afara, vreme superba be facea cu ochiul si am decis sa mergem la Zoo. Spre rusinea noastra nu am mai mers de foarte multa vreme la Zoo, dar astazi am decis ca trebuie sa vizitam minunatul parc al animalutelor. Abia asteptam sa ajung sa descopar ce animale gasesc si sa vad tot de felul de peisaje.

Imedat ce am ajuns la Zoo, atat eu , cat si sotul meu parca eram doi copilasi care nu mai stiau la care animal sa se uite. Ne-am plimbat pe aleile gradinii zoologice descoperind rand pe rand fiecare secret si ne-am distram la vederea maimuticii imbufnate care manca o banana si a ursului care mormaia alaturi de cei din familia lui.

De la lebada gratioasa, la caprioare, ursi , reptile, diverse tipuri de pasari, toate le-am analizat rand pe rand si ne-am bucurat de vremea de afara. Merita sa faci o vizita la gradina zoologica din cand in cand, este o atmosfera placuta si animalele de abia asteapta vizitatori. Daca aveti si copilasi este cu atat mai haios. Descoperiti o data cu ei lumea animalelor de la Zoo!