Magdalena Frackowiak: Vogue Paris, October '11

Have a great weekend!

Goodnight Moon!

Drumul spre celebritate cu Maria Cristina Ghita

Dupa cum v-am obisnuit deja, in ultima vreme, doresc sa va prezint cat mai multe din persoanele interesante pe care le intalnesc si nu trec neobservate . Astazi este randul unei tinere actrite, care isi croieste drumul spre celebritate pas cu pas.

Adrian Pintea spunea ca “Actorii sunt dovezi vii ale faptului ca sufletul exista.”. "A fi mare actor inseamna sa spui «Iata, daruiesc tot, dar ramane o scanteioara, un bob de mister»", a declarat Maia Morgenstern. Ce inseamana acest lucru? Vom afla alaturi de urmatoarea noastra invitata speciala.

Zilele acestea am avut placerea de a o cunoaste pe Maria –Cristina Ghita. Inca de cand am aflat ca urmeaza sa o intalnesc, mi-am imaginat ca trebuie sa fie o persoana plina de atitudine, care stie sa se transpuna la fiecare personaj pe care trebuie sa il intrepreteze. Asteptarile nu mi-au fost inselate deloc, Cristina este una dintre ele mai entuziasmate persoane pe care le stiu, iubitoare de frumos, punand suflet si pasiune in tot ceea ce face. Zambetul ei te cucereste pe loc, visul ei fiind acela de a juca intr-un musical pe Broadway.

Insa pana acolo este cale lunga si este nevoie de multa munca si ambitie, asa cum si Cristina preciza.

Lucrurile simple sunt cele care fac diferenta si subliniaza frumusetea vietii. Destinul si-l face fiecare cu mana lui, coincidenta nu are nici un cuvant de spus. Fiecare intamplare isi are rostul ei si la un moment dat vei intelege de ce a avut loc. Totul in viata se intampla cu un scop.

In continuare puteti citi interviul luat Cristinei si veti putea urmari pictorialul realizat impreuna cu Diana Stancu Photography.

Sa incepem cu prezentarile. Cristina, ce ne poti spune despre tine si despre pasiunea ta pentru frumos? Ti-ai dorit dintotdeauna sa devii actrita? Cand ai inceput sa pui in practia aceasta pasiune?

Wow...stai sa ma asez comod ca nu stiu cu ce sa incep... deci in primul rand Maria-Cristina... asta e numele de scena pe care l-am ales, numele meu complet asa cum a vrut mama sa fie pronuntat impreuna (ca Floarea-Soarelui!). Pasiunea mea pentru frumos as numi-o mai mult “obsesiva aspiratie pentru perfectiune”. Sunt o persoana foarte perfectionista si de-asta foarte exigenta -in primul rand cu mine insami! Singura imi dau sarcini de perfectionare si singura ma pedepsesc cand nu ma tin de ele; de prea putine ori sunt multumita de mine ceea ce uneori devine un defect. In stransa legatura cu perfectionismul meu este si pasiunea pentru actorie. Imi plac provocarile si pentru mine actoria reprezinta o continua provocare de a ma perfectiona pe mine insami, de a scoate tot ce e mai bun din mine. Actoria este o meserie pentru oameni egoisti, recunosc; prin actorie te cunosti pe tine insuti, patrunzi in tainele cele mai mlastinoase ale sufletului tau, actorie este impacare cu sine, acceptare, lupta cu sine si armonizare. In opinia mea nu poti fi un actor adevarat (=care joaca cu adevar!) daca nu iti inchei socotelile cu tine insuti. Toate frustrarile si toate neimplinirile si neajunsurile cele mai ascunse in subconstientul nostru pot iesi la iveala in lucrul la rol. Bineinteles nu te napadesc toate la primul rol e vorba si de natura rolului etc. Intelegi, stiu, dar eu am mereu senzatia ca nu exprim bine ceea vreau sa spun! J

Asadar, mi-am dorit din totdeauna sa fiu artista! Priveam fascinata patinajul artistic la televizor cand eram mica si fugeam repede si imi puneam cea mai frumoasa rochita si patinam si eu pe parchetul din sufragerie; cand prindeam ocazia imi bombardam musafirii cu poezioarele pe care le invatam la gradinita—asta imi spun parintii, eu nu imi amintesc J ; mai tarziu imi doream nespus sa fiu cantareata, tot timpul cantam in corul scolii si eram singura care nu vedea ca o povara ora de canto. Prin clasa a 11 priveam cu o admiratie deosebita niste scenete pe you-tube cu tatal meu—aici trebuie sa fac o paranteza!

( parintii mei sunt mari pasionati de latura artistica, mama imi canta de mica romante si cantonete, tata si el cu o buna ureche muzicala o acompania cateodata, la petreceri dansau in pereche ca nimeni altii, si eu am crescut asa)

Si vazand admiratia mea fantastica fata de actorii care jucau imi pune intrebarea revelatoare : dar de ce nu dai la teatru daca iti place atat de mult? –atat mi-a trebuit. Da-i inscrie-te la scoala Populara de arte la Teatru, inscrie-te in trupa scolii—vroiam ca pana termin liceul sa practic putin meseria ca sa stiu daca fac fata, daca imi place cu adevarat, cu toate dedesubturile ei, daca nu e cumva doar un moft. SI nu a fost asa. Cu cat invatam mai multe cu atat imi placea mai mult pentru ca imi dadeam seama cate mai sunt de descoperit; totul e alunecos ca nisipul fin care iti scapa printre degete si totusi atat de placut la atingere. In meseria asta “toate-s vechi si noua toate, ce e rau si ce e bine tu te-ntreaba si socoate”. Trebuie sa cunosti mult pentru a fi capabil sa alegi ceea ce ti se potriveste tie personal! Si vezi cum ma intorc la egocentrismul actorului?? Totul se invarte in jurul tau si numai al tau, trebuie sa fii tu insuti, sa tie se potriveasca tie, sa te simti tu bine si totul va iesi bine si pentru ceilalti—pentru ca pana la urma totul este un dar pe care actorul il face celorlalti J

Deci in clasa a 11-a am inceput sa practic J))

Ce carte ti-a marcat adolescenţa? Poti aminti unul dintre personajele tale preferate din copilarie care te-a influentat?

Este un autor care mi-a marcat nu numai adolescenta, ci este o prezenta permanenta in viata mea inca din copilarie si acela este Eminescu. In copilarie citeam fascinata Luceafarul care pentru mine era unul dintre cele mai frumoase basme; cand am mai crescut ii rasfoiam mereu poeziile si nu exista sa fie vreuna care sa nu aiba macar un vers in care sa ma regasesc; si cand il gaseam il transcriam repede pe un caiet pe care il foloseam special pentru astfel de citate. Mai tarziu, cand eram in liceu pasiunea mea pentru Eminescu s-a adancit si mai mult prin profesoara mea de romana Lia Țuhasu. Ea m-a facut sa descopar si “partea nevazuta a lunii” in ceea ce il priveste. Am descoperit scrieri de-ale lui de care nici nu stiam ca exista, izvoare de inspiratie, autori pe care ii admira si care l-au inspirat, si in felul asta l-am indragit si mai mult. Cand am plecat la Bucuresti una dintre putinele carti pe care le-am luat cu mine a fost cea cu poeziile lui Eminescu ce o citesc in nopti fara somn sau cand pur si simplu mi-e dor de Emi J

As putea spune deci ca Eminescu este si “personajul” care m-a influentat descoperind ca genialitatea nu se naste din neant ci din multa multa cultura si sete de cunoastere, ca a avea surse de inspiratie nu inseamna a copia, ca este important e sa stii ceea ce exista deja ca sa nu te trezesti tu in nestiinta ta ca “inventezi” roata, care a fost inventata cu mult inaintea ta. Dorinta asta de a fi original este un mare handicap si o capcana a celor neinformati, ca sa nu zic inculti. Pentru ca bine spunea cineva ca in spatele originalitatii se ascunde deseori incultura.

Ce inseamna popularitatea? Eu consider ca pentru a fii popular sau ,mai bine zis, in situatia data, celebru trebuie sa faci anumite compromisuri. De exemplu, o data ajunsa celebra, viata ta este expusa pe tava in fata intregii populatii. Desigur ,exista si vedete care stiu sa tina deoparte viata privata.

Cand o sa ajung celebra si populara si bilionaire, buying all the things I never had, o sa te invit pe canapeaua mansion-ului meu de la Hollywood sa iti raspund—fara nicio gluma!

As putea sa iti raspund ca idee. Public este ceea ce vrei tu sa faci public, zic eu. E adevarat ca exista paparazzi care vin si te pozeaza in casa pe geam si nu te poti misca de ei, dar in opinia mea, atata timp cat imi vad de viata mea si de treburile mele intr-un mod decent nu vad care ar fi treaba? Eventual ca m-as enerva pe unele poze in care nu mi s-a spus sa imi trag burta si cum sa tin capu sa nu para ca am gusa. Hahahah!!!

Oricum supararea cea mare e a acelor vedete care stau pe balcon in pielea goala sau se imbata crita si sunt surprinse in situatii jenante; se crede ca daca esti celebru trebuie sa fii si destept si devreme acasa si un adevarat model de comportament demn de a fi urmat de tinerele generatii dar talentul intr-un domeniu nu atrage in mod obligatoriu si celelalte calitati, asa ca trebuie sa fim putin mai indulgenti cu celelbritatile; eu de exemplu am iertat-o pe Britney J)

Ce/cine este cel mai important pentru tine in viata?

In momentul de fata simt ca eu, desi nu prea imi fac temele la capitolul asta si am tendinta sa ma las mereu pe ultimul loc... Ce? Sa imi implinesc visul de a ajunge acolo unde imi doresc si de a deveni persoana care imi doresc sa fiu.

William Shakespeare spunea “ Intreaga lume este o scena, iar toti barbaţii si femeile - doar actori: au iesirile si intrarile lor.”. Cum comentezi acest citat?

Citatul se refera la efemeritatea conditiei umane si la viata vazuta ca scena, idee preluata cu mult talc de Eminescu in Glossa “vreme trece, vreme vine..” :D

Ce înseamnă un mare actor în ziua de azi?

in primul rand: un actor serios, de cuvant si punctual. Sunt multi actori talentati dar care te lasa balta cand ti-e lumea mai draga, nu vin la repetitii ca au adormit, ca nu stiau ca au repetitie, ca i-a inundat vecinu s.a. Sunt multi actori care te dau pe spate povestindu-ti cat de mult vor sa faca meseria asta si cand dau de greu fug; sunt actori care se pierd in maruntisuri si ciubucuri si se multumesc cu atat. Cel mai mare dusman al unui actor e lenea.

Un actor mare este un actor care pe langa talent insuseste calitati precum munca, preocupare, determinare, consecventa, coloana vertebrala, pasiune si multa multa dragoste pentru ceea ce face si mai ales pentru oameni.

Care este piesa ta de teatru de suflet? In ce personaj te regasesti cel mai mult. Impartaseste-ne te rog de asemenea in ce tipuri de piese iti place mai mult sa joci.

Piesa de suflet cred ca va ramane “Cameristele” de J.Genet, nu atat pentru continutul ei, cat pentru cat suflet am pus pentru punerea ei in scena. A fost piesa de licenta in care am jucat cu inca doua colege si am fost nevoite sa o punem in scena aproape singure. La inceput a fost ingrozitor de greu. Profa noastra ne-a dar doar stilul in care vrea sa o punem in scena—pantomima, lucru cu obiecte imaginare. Dupa panica de inceput ne-am dat frau liber imaginatiei. Mizand pe faptul ca e teatru absurd a iesit o adevarata nebunie. O nebunie frumoasa, plina de viata de care am fost foarte mandre. Piesa a fost un succes si una dintre cele mai mari satisfactii pentru ca a fost munca noastra personala si talentul nostru. Era copilul nostru.

Personajul in care ma regasesc cel mai mult e Tofana din Patima rosie de Mihail Sorbul. Am primit propunerea sa joc acest rol si zilele trecute am terminat de citit piesa. Am ramas impresionata cat de mult ma regasesc in acest personaj. Tofana este o fire tumultoasa si navalnica, puternica si hotarata. Stie ce vrea de la viata si totusi are o slabiciune: iubirea care o orbeste, care o aduce in stare sa faca lucruri necugetate. Este posesiva si necumpatata. Multe dintre aceste trasaturi le posed si eu si chiar daca nu le manifest in mod direct cum o face Tofana, ele exista undeva in mine si ma macina. De-asta e o provocare pentru mine acest rol si abia astept sa incep lucrul la piesa cand ajung in Bucuresti.

Gândeşti în perspectivă? Unde te vezi peste cativa ani? Stiu ca esti o fire visatoare si , in acelasi timp, foarte ambitioasa. Vreau sa te rog sa ne impartasesti cateva planuri de viitor.

Gandesc atat de in perspectiva incat uit sa gandesc in prezent. Am tendinta de a planui in mod exagerat aproape toate aspectele din viata mea. Si din nou marea provocare o reprezinta tocmai cariera mea, numai ca aici e mai putin palpitant pentru ca stiu ca trebuie sa castig bani ca sa ma intretin; si mai ales, ca tot e vorba de perspectiva—imi doresc si eu un cuib al meu propriu si personal, o masina si alte nimicuri dinastea J) si stiu ca la cat castig in momentul de fata nu le-as vedea la orizont in urmatorii 20 de ani, deci trebuie sa fug in tarile calde.

Visul meu este sa joc in filmele alea pe care le vezi la cinema, da in filme americane, in filme de fantezie, in filme care iti lasa starea aia frumoasa cum ca mai exista si bine pe lume ca mai exista si frumos, si filmele romanesti sau cele europene sunt departe de ceea ce vreau eu sa transmit oamenilor. Vreau sa transmit speranta, incredere, sa le eliberez visurile si sa ii fac sa creada ca ele pot deveni realitate cu adevarat daca lupta pentru ele. Imi place sa dau exemplu ca daca Obama daca ar fi ascultat pe toata lumea care i-a spus ca e negru si ca nu va ajunge niciodata presedintele Americii poate ca nici nu ar fi ajuns. Cum am spus: cu prima ocazie plec cat vad cu ochii!—spre vest!

Ce ai schimba tu în „modul de funcţionare” al teatrului în România?

Sincer? Am obosit numai gandindu-ma! Ma doare sufletul si imi pare rau ca totul se duce de rapa in tara asta, de parca cineva tine cu orice pret sa ne infunde pentru ca stie ca daca am avea timp sa respiram si sa ne gandim ne-am ridica prea sus.

Nu ma simt in masura sa raspund.

Asa ca si pentru final, ne poti impartasi cateva secrete referitor la arta succesului. Exista vreo reteta conform careia toate dorintele devin realitate?

Secretele de baza sunt optimismul, perseverenta, credinta si multa multa munca!

Reteta: fii optimist, crezi in visurile tale fara sa pleci urechea la cei din jur care te-ar putea descuraja, fii perseverent oricate lovituri ai primis si oricate piedici ti s-au ridica in cale si in tot acest timp munceste ca sa te perfectionezi. Ah da! Si nu uitati sa va asezonati drumul cu iubire din belsug! Nu ingrasa! J

Arizona Muse: Vogue Paris October '11

Buna dimineata,soare!

Buna dimineata tuturor! Se anunta a fii o zi destul de scurta pentru mine! Ce mai conteaza ca trebuie sa mai stau si opt ore la birou, nimic nu imi poate strica buna dispozitie!

Chiar daca abia m-am dat jos din pat, am o energie debordanta. Ma uit pe fereastra si peisajul de toamna oferit imi incanta privirea. Valsul frunzelor purtate de adierea de vant, te fac sa te destinzi indata.

Recunosc aseara am stat putin mai tarziu pentru ca trebuia sa am bagajele pregatite. Yep...pregatim o mica escapada de weekend. De cand astept momentul asta...Trebuie sa ma pregatesc sa merg la job.

Tinuta pentru azi e pregatita, mai ramane sa ma aranjez un pic si sa iau micul dejun pe fuga. Da...se pare ca m-am invartit atat prin casa ca nu am realizat cat este ceasul. Trebuie sa ma grabesc. Povestim mai multe data viitoare!

Sa aveti un weekend spectaculos, plin de zambete si soare! Pe curand!

Melodii de toamna

Cine nu a simtit nevoia de a-si acoperi inima cu o frunza, de fiecare data cand frigul a vestit venirea toamnei sau ori de cate ori asculta “Emotie de toamna” in interpretarea lui Nicu Alifantis? Sau, cine nu a visat macar o data la dimineti nostalgice si line de septembrie atunci cand Neil Diamond interpreta la radio vestita piesa "September Morning".

Asadar, este dovedit faptul ca melodiile toamnei au un farmec aparte ce rezista anilor si intamplarilor din viata noastra.

De aceea, tocmai pentru ca toamna ne schimba, facandu-ne sa devenim mai nostalgici sau pur si simplu mai sinceri cu noi insine, m-am gandit sa iti reamintesc cele mai frumoase melodii de toamna.

1. Neil Diamond – September Morning

2. Nicu Alifantis – A venit toamna

3. Nana Mouskouri si Harry Belafonte – Try to remember

5. Antonio Vivaldi- Toamna ( Anotimpurile)

6. Guns N'Roses – November Rain

7. Nat King Cole – Autumn Leaves

Voi ce melodii preferati sa ascultati toamna? Ce amintiri va sunt rascolite odata cu venirea toamnei, anotimpul nostalgiei?

Astept sa imi impartasiti ideile voastre! Pe curand!

Lanvin autumn winter 2011 Campaign

Free Yourself !

Guess By Marciano A '11 Campaign

Ce daca este doar luni si se anunta a fii o zi obisnuita la birou? Sa incepem saptamana in forta. Se zice ca daca incepi de luni cu dreptul, iti va merge bine toata saptamana. Sa speram ca asa va fii!

Si cum se putea sa debutam in aceasta saptamana? Decat cu prezentarea unei noi campanii de toamna. Am ales pentru azi colectia de toamna de la Guess. Plina de energie pozitiva, culori vibrante, pasionala, te determina pe loc sa treci de la starea melancolica generata de catre romantica toamna si sa fii cat mai sigura pe tine, plina de viata si constienta de faptul ca arati bestial indiferent de momentul zilei.

Bucurati-va de noua colectie Guess si sa aveti o saptamana cat mai usoara!